Am considerat dintotdeauna ca bunastarea reprezinta un avantaj pentru toata lumea, angajat sau angajator. Angajatul doreste sa aiba venituri mari, un trai decent, iar angajatorul o cifra de afaceri mare cu profit.
Dincolo de situatia anilor comunisti cand toti aveam un loc de munca asigurat prin ,,bunavointa” unicului partid, astazi situatia este radical schimbata. Cu totii am trecut prin mai multe etape:
– in etapa comunista toti aveam un serviciu fie ca se numea uzinele Republica, Fabrica de mobila Pipera etc. Cu totii munceam, mai mult sau mai putin, dar puteam spune ca aveam loc de munca. Sa ne amintim ca aparuse si celebrul ,,Ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim”
– urmatoarea etapa o constituie cea de dupa revolutie in care s-a remarcat pana la finele anilor ‘97-98 obligativitatea studiilor superioare….altfel nu mai intrai in planurile sefilor. Ni se spunea atunci ,,mergi si fa o facultate ca sa ai diploma ca asa ocupi o functie”. Si am mers cu totii la cate o facultate, ca deh incepuse moda facultatilor private, caci nu avea importanta ce diploma obtii.
– a treia etapa este cea pe care o traim in prezent, dificila nimic de spus, dincolo de implicarea politicului. Ceea ce se remarca acum este faptul ca firmele, companiile nu mai sunt interesate exclusiv de diplome in angajarea personalului. Angajatorii au inceput sa refuze rugamintile neamurilor, prietenilor si amicilor de a le oferi un loc de munca bazat pe nepotism si au inceput sa apeleze la firme de recrutare si evaluare de personal. Vremea pilelor, cunostintelor si relatiilor a trecut. Angajatorii au nevoie acum de calitate si valoare.